Toți copiii cer să fie văzuți și onorați.

Non è un capriccio, ma un bisogno di tutti.

În adâncul rădăcinilor noastre ancestrale, arborele genealogic își îmbrățișează cu o iubire nemărginită fiecare copil, dorindu-și ca fiecare să fie văzut, recunoscut și iubit. Aici, în acest loc sacru al memoriei noastre, se află și acei copii care, deși nu au apucat niciodată să pășească pe această lume, și-au lăsat amprenta în inima arborelui. Fie că au fost pierduți înainte de a se naște sau au plecat prea curând, aceste destine mici nu sunt niciodată insignifiante. Ele așteaptă să fie onorate și încălzite cu iubirea pe care noi, ca parte din acest arbore, suntem chemați să le-o oferim.

Îmi amintesc de acești copii și de locul lor sacru, așa cum ne amintim de rândunici ce își fac cuiburi în adâncurile pământului, chiar și atunci când nu sunt vizibile. Fiecare existență, oricât de scurtă, are valoarea și importanța ei. În tăcerea care înconjoară adesea aceste destine neîmplinite, iubirea noastră poate să devină punte între lumile noastre. Și, chiar dacă nu suntem conștienți de prezența lor în familia noastră, în inima noastră există întotdeauna loc pentru a-i aduce în gândurile noastre, pentru a-i dedica momente de tandrețe și pentru a le oferi un loc de onoare.

Când învățăm să ne deschidem față de aceste vieți nevăzute, ne conectăm cu toată complexitatea și fragilitatea umanității noastre. Facem loc în sufletul nostru pentru acești copii, oferindu-le un spațiu de iubire și recunoaștere. În acest proces, ne deschidem spre o mai profundă înțelegere și compasiune, îmbrățișând întreaga noastră istorie și toate poveștile, vizibile și nevăzute, care ne formează. Astfel, cu inima plină de căldură, putem să îi onorăm pe acești copii, să le oferim mângâiere și să le dedicăm un loc sacru în interiorul nostru.