Esența omului constă în a fi el însuși.
Când reflectăm asupra mesajelor pe care le transmitem despre ce înseamnă a fi bărbat, este esențial să ne gândim la efectele adânci ale acestor așteptări asupra sufletului uman. Străbunicile noastre, care și-au pierdut bărbații în războaie nemiloase și și-au crescut copiii în mijlocul suferinței și al absenței, ne oferă o lecție de înțelepciune și de durere profundă. În aceste vremuri de încercare, ele au cunoscut prețul plăților împovărătoare ale războiului și au înțeles nevoia de a crea o lume în care bărbații să nu fie constrânși de reguli stricte și neîndurătoare.
Mesajul că „bărbatul nu trebuie să plângă” a fost o moștenire dureroasă, care ne-a împiedicat să recunoaștem că vulnerabilitatea nu este o slăbiciune, ci o parte esențială a umanității noastre comune. Atunci când spunem „fii bărbat”, de fapt, cerem bărbaților să-și îngroape emoțiile și să-și nege aspectele cele mai delicate ale sinelui. Acest lucru nu doar că îi priva de libertatea de a trăi autentic, dar contribuie și la perpetuarea unor norme sociale dăunătoare.
În calitate de mamă și de terapeut, îmi doresc să văd o schimbare profundă în modul în care ne creștem copiii și în felul în care înțelegem masculinitatea. Să ne amintim că adevărata putere a unui bărbat nu se măsoară prin stoicismul său, ci prin capacitatea sa de a fi empatic, sensibil și deschis. Să ne educăm copiii într-un mediu în care exprimarea sentimentelor și vulnerabilităților este nu doar acceptată, ci și celebrată. În acest fel, putem contribui la construirea unei lumi în care bărbații să fie împliniți și autentici, nu constrânși de așteptări vechi și dăunătoare. Acesta este un drum spre vindecare și către o societate mai echitabilă și mai iubitoare.
Mă încântă conștientizările masculinului, mai ales dupe ce am citit textul lui (Freeman Michaels) !!!
„FII BĂRBAT” – este un atac verbal asupra umanității unui bărbat!
„Modelul bărbăției, în care eu, ca și majoritatea bărbaților, am fost crescuți, implică o închidere în sine sistematică, reprimarea și amorțirea experienței noastre emoționale (cu excepția mâniei). Tristețea nu este bărbătească, senzația de copleșire nu este bărbătească – îndoiala, îngrijorarea, nesiguranța, singurătatea – toate „ne-bărbătești”.
Ceea ce spunem cu adevărat atunci când spunem „fii bărbat”, este de fapt „fii soldat”. Explicația sociologică pentru condiționarea bărbaților este aceea de a pregăti bărbații să meargă la război. Furia este singura emoție care motivează un bărbat să-și pună viața la bătaie ca să încerce să „cucerească dealul” de la inamic – de aceea emoția asta este păstrată – orice altceva este socialmente innaceptabil pentru bărbați.
Acum, lumea are nevoie de bărbați cu mai multă compasiune. În opinia mea, rasismul, sexismul și homofobia sunt direct legate de patriarhat. Patriarhatul este motivul pentru care suntem mereu în război sau pendulăm la limita războiului. Patriarhatul este motivul pentru care distrugem planeta noastră. ȘI patriarhatul este hrănit și susținut de abuzul emoțional sistemic pe care bărbații îl suportă de la o vârstă foarte fragedă (în jur de 3 sau 4 ani), atunci când ni se spune să nu plângem, să „lăsăm deoparte”, să fim duri, etc.
Astăzi, a fi numit „tip sensibil” este în mare parte o insultă. Aș vrea să văd această schimbare.”
(Freeman Michaels)
Ce înseamnă, cu adevărat, a fi bărbat? Care sunt calitățile, valorile și comportamentele care definesc un bărbat? Este important să reflectăm asupra ideilor, credințelor și convingerilor care ne-au fost transmise de-a lungul timpului de către societate. Oare acestea sunt cu adevărat în armonie cu esența profundă a ceea ce înseamnă să fii bărbat? Poate că este momentul să ne gândim mai profund la aceste aspecte și să vedem dacă se aliniază cu autenticitatea și valorile noastre interioare.
Așadar, este esențial să ne întrebăm dacă tiparele impuse de societate reflectă cu adevărat ceea ce suntem sau dorim să fim ca bărbați. Poate că definiția masculinității nu ar trebui să se bazeze doar pe așteptările exterioare, ci mai degrabă pe un set de valori profunde precum respectul, empatia, integritatea și autenticitatea. A fi bărbat nu ar trebui să însemne conformarea la stereotipuri, ci descoperirea propriei identități, în echilibru cu cine suntem cu adevărat și cum ne raportăm la cei din jur.
În acest sens, reflecția asupra acestor convingeri devine un pas necesar pentru a înțelege dacă ceea ce am preluat este în armonie cu adevărata noastră natură.
Astfel, fiecare dintre noi poate descoperi propria definiție, dincolo de presiunile sau normele impuse de societate.
