Matricea apartenenței: descoperirea lui Bert Hellinger despre puterea dinamicii familiale
Observația și intuiția atentă a lui Bert Hellinger (fundamentală în descoperirea sa) este că, tocmai pentru că nu suntem singuri, ci facem parte dintr-un întreg, de fiecare dată când un membru al familiei este uitat, exclus sau a fost nedreptățit, indiferent de cauză, acest lucru constituie o problemă pentru întregul sistem, cu consecințe chiar devastatoare pentru generațiile următoare, până când cineva realizează și scoate la lumină ceea ce s-a întâmplat, iar persoana exclusă este reintegrată în grupul său de bază.
Acest sistem este ca o matrice al cărei scop este de a menține grupul unit cu regulile sale interne, unde toată lumea este unită cu intenția de a păstra esența, informațiile și instrucțiunile comportamentale înrădăcinate la origini.
„Memoria familială este alcătuită din toate sentimentele, emoțiile și senzațiile care i-au pătruns pe membrii familiei în timpul sau după evenimentele din istoria familiei, această memorie se transmite într-un mod inconștient și subtil, dar nu este mai puțin reală; ea este cea care provoacă loialitatea familială și tot ceea ce descendenții au ca misiune de asumat pentru a restabili echilibrul familiei.” (Bert Hellinger)
Memoria familială , Conștiințele de care am vorbit, (amintirile) fac și ele parte din sistem
Conștiința personală reflectă și include conștiința de familie și conștiința colectivă.
Fiecare dintre noi are o conștiință personală diferită, în funcție de locul în care s-a născut și a crescut, de familie, de cultură, de locul de muncă, de religia pe care a învățato, de școlile pe care le-a frecventat, de lumea în care a trăit și este o sumă a valorilor familiei din care face parte.
Dacă aparținem unei familii nomade în care vagabondajul, furtul, faptul de a nu deține o casă sau un loc de muncă este considerat un lucru corect, apartenența la o familie burgheză occidentală va considera această mentalitate ca fiind negativă, necivilizată, prin urmare, dacă trăim în acest fel, vom fi condamnați de comunitate.
De fapt, cel care aparține unui astfel de grup, își manifestă conștiința în dualitate: va considera bine sau greșit, buni sau răi, corecți sau incorecti, onesti sau tradatori, diferiți, daumatori, amenintatori și periculoși pe cei care au reguli și condiționări total opuse. Numai dacă suntem capabili să ne lărgim orizontul de vedere ne putem ridica deasura, intrând în contact cu alte culturi pentru a construi un dialog care să ne ajute să îmbrățișăm și nu să excludem.
Conștiința sistemică (sau familială) acționează în noi chiar și fără ca noi să fim conștienți de ea. Nu moștenim de la familie doar moștenirea genetică, ci și credințele, prejudecățile, preconcepțiile, paradigmele și modelele de comportament ale acesteia. De fapt, neuroștiința spune că este nevoie de cel puțin trei generații pentru ca o schimbare să aibă loc în transformarea vechilor tipare pentru a modifica ADN-ul.
De aceea, conștiința întregului sistem familial este vie în noi, influențându-ne conștiința personală fără să ne dăm seama, asumându-ne obiceiuri, comportamente, inconștient, mai puternice decât voința noastră.
Putem înțelege în acest punct de ce tendința de a repeta tipare sau aceleași evenimente în familie. Există multe procese inconștiente care ne determină să ne comportăm și să săvârșim acte care s-au petrecut deja înaintea noastră.
Această conștiință ține grupul unit și creează un echilibru în cadrul acestuia, ca și cum ar fi o busolă care ne îndreaptă spre apartenența la comunitate. Într-o relație, de exemplu, pot apărea mai multe grupuri și aceasta devine „multiplă”, deoarece fiecare grup are propriile reguli de urmat.
Atunci când există conștiințe diferite, unul riscă să îl amenințe pe celălalt din cauza unor convingeri adânc înrădăcinate, iar fiecare își pune valorile sale mai presus de cele ale grupului, ceea ce determină apariția unor conflicte. În acest caz, este necesar să se iasă din propria conștiință pentru a se deschide ochii la conștiințele celorlalți, încercând să se primească și să se integreze pentru a evita sentimentele de vinovăție în grupul nou format. (exemplu: căsătoriile mixte de culturi diferite).
Iată de ce ar trebui să depășim aparențele înșelătoare și să ne înălțăm, pentru că aceasta este calea cea mai sigură spre fericirea interioară. Conștiința familială sau sistemică acționează prin vinovăție sau inocență. Vinovăția strămoșului îi afectează pe noii membri ai sistemului.
Conștiința superioară (conștiința universală, metaconștiința) ne determină să privim întregul în complexitatea sa.
Este conștiința care ne ajută să recunoaștem de unde venim și ne învață să simțim recunoștință pentru toate evenimentele care ni s-au întâmplat nouă și strămoșilor noștri în viață, chiar și în cele mai rele situații, să recunoaștem că în noi există toate formele de manifestare (ale noastre sau ale celor care ne-au precedat), de la lumini la umbre, în bine și în rău.
Este o conștiință epuizantă pentru că suntem forțați să trădăm sistemul nostru (lucru deloc ușor), dar simțim că îi aparținem continuu, chiar dacă pentru această apartenență trebuie să plătim cu pierderea unor „bucăți din noi”.
