Adevărata vindecare nu începe cu un tratament.
Începe cu un adevăr.
De multe ori m-am întrebat, privind în ochii și în inimile oamenilor:
de ce unii nu se vindecă, chiar dacă spun că își doresc acest lucru din tot sufletul?
Răspunsul nu este simplu, dar este profund.
Dincolo de cuvinte, există emoții îngropate, dureri tăcute, răni care încă sângerează în tăcere.
Chiar acolo, în acea profunzime ascunsă, se află cheia.
Rezistența la vindecare
Hipocrate spunea:
„Înainte de a vindeca pe cineva, întreabă-l dacă este pregătit să renunțe la ceea ce l-a îmbolnăvit.”
Problema este că, de cele mai multe ori, nu suntem cu adevărat pregătiți.
Mulți se agață de povestea propriei dureri ca de o haină veche și familiară, în care – paradoxal – se simt în siguranță.
Suferința, oricât de grea, poate deveni un refugiu.
Oferă o identitate, un sens, chiar și un “de ce” pentru lipsurile și eșecurile noastre.
Boala ca mesager
Ceea ce adesea nu vedem este că boala nu este un dușman:
este un mesager.
Un strigăt al corpului pentru ceea ce sufletul nu a putut rosti.
Emoția neexprimată, rana neprocesată, durerea negată se cristalizează în carne și oase.
Boala este limbajul tăcerii interioare.
Așa cum arată Noua Medicină Germanică, cum afirmă Cele Cinci Legi Biologice și mulți terapeuți și maeștri spirituali:
fiecare simptom reflectă ceea ce nu am știut, nu am putut sau nu am îndrăznit să simțim.
Momentul adevărului
Vindecarea începe cu o alegere curajoasă:
să te privești în interior și să recunoști:
“Da, mă doare. Da, am suferit.
Și da, sunt pregătit să văd rana nu ca pe un blestem, ci ca pe o poartă spre lumină.”
Rumi scria:
„Rana este locul prin care intră Lumina.”
Durerea dinaintea libertății
Durează să lași în urmă ceea ce ai fost.
Durează să rupi lanțurile unei iubiri toxice și să spui “gata” unei vieți care nu te mai onorează.
Durează să renunți la identificarea cu rolul de victimă, de abandonat sau de “cel blestemat de destin.”
Și totuși, dincolo de această durere, apare ceva miraculos:
libertatea.
Vindecarea ca act de iubire
Vindecarea este un act de Iubire.
Este acel “DA” spus vieții, chiar și atunci când tremurăm.
Este alegerea de a nu mai lupta împotriva suferinței, ci de a o asculta, onora și transforma.
Știu că nu toți sunt pregătiți.
Frica este mare: frica de a trăi altfel, frica de necunoscut, frica de a pierde controlul.
Dar un lucru este sigur:
nu ești singur.
Și chiar dacă drumul poate părea dificil, nu există nimic mai puternic decât un suflet care a ales să se vindece.
Pentru că acel suflet a ales să se iubească.
A ales să trăiască.
A ales adevărul.
