Semnificația adevărată a „oii negre” în constelațiile familiale
„Oile negre ale unei familii sunt, de fapt, eliberatoarele arborelui lor genealogic.
Sunt acei membri ai familiei care nu se conformează regulilor sau tradițiilor familiale, cei care încearcă în mod constant să revoluționeze credințele. Cei care aleg căi opuse drumurilor bine bătute ale liniei familiale, cei care sunt criticați, judecați și chiar respinși.
Aceștia sunt chemați să elibereze familia de tiparele repetitive care frustrează generații întregi. Aceste așa-numite „oi negre”, cei care nu se adaptează, cei care urlă cu rebeliune, de fapt repară, detoxifică și creează noi ramuri înfloritoare în arborele lor genealogic.
Nenumărate dorințe neîmplinite, visuri spulberate sau talente frustrate ale strămoșilor noștri se manifestă prin această revoltă. Prin inerție, arborele genealogic va face tot posibilul pentru a menține parcursul său castrant și toxic, ceea ce va face ca sarcina rebelului să fie dificilă și conflictuală.
Nu mai pune la îndoială și îngrijește-ți raritatea „ca pe cea mai prețioasă floare a arborelui tău. Ești visul realizat al tuturor strămoșilor tăi.” (Bert Hellinger)
A fi „oaia neagră” a familiei: recunoaște-te pentru a te elibera
În adâncul fiecărei familii se ascunde o poveste complexă, întesată cu tipare și tradiții transmise de-a lungul generațiilor. Există insa un moment în care un suflet curajos și hotărât decide să se ridice împotriva valurilor trecutului și să schimbe cursul destinului său și al celor ce vor veni după el.
Acest suflet neînțeles și adesea marginalizat în familie este cunoscut sub numele de „oaie neagră”.
Este cel care îndrăznește să rupă lanțurile obișnuințelor și să aducă lumină în întunericul secretelor de familie. El devine purtătorul flăcării transformării, fiind martorul și adesea instigatorul schimbării în cadrul arborelui genealogic. Oaia neagră se remarcă prin trăsături distincte:
- este cel care observă și recunoaște greșelile ancestrale și este dornic să le corecteze;
- este acela care refuză să se supună tradițiilor toxice și caută să le înlocuiască cu practici mai sănătoase și mai benefice;
- este acela care pătrunde în adâncurile sufletului său și devine căutător de înțelepciune și vindecare holistică.
Drumul său din pacate este presărat cu obstacole și încercări, căci adesea este respins și criticat de cei din jur.
Totuși, dragostea sa pentru clanul său este atât de profundă încât devine pionul crucial în eliberarea acestuia din lanțurile repetiției și suferinței.
Și astfel, oaia neagră devine instrumentul divin al transformării, aducând o adiere proaspătă de schimbare și vindecare în cadrul familiei sale. Cu fiecare pas pe care-l face, el cultivă sămânța divinității care zace adormită în interiorul său, aducând astfel la lumină miracolul transformării și descoperind adevăratul sens al succesului: – călătoria spre devenirea deplinei sale potențialități divine.
A fi „oaia neagră” a familiei: povara sentimentului de vinovăție
Nu e întotdeauna simplu să îți dai voie, să îți permiți să fii fericit.
Adesea, simțim o profundă legătură cu strămoșii noștri și, dacă simțim că ei nu au trăit fericirea, ne simțim copleșiți de vinovăție la gândul de a ne bucura de viață.
Aceasta se întâmplă din loialitate, dintr-o nevoie profundă de apartenență și dintr-o iubire oarbă.
În toate poveștile pe care le-am auzit inca din copilarie există întotdeauna un erou, un arhetip”, pionier în centrul acțiunii.
Această loialitate inconștientă, pe care Bert Hellinger o numește „conștiința bună”, este devotamentul nostru față de destinele celor care ne-au precedat.
Conștiința bună, așa cum o descrie Hellinger, înseamnă “să rămâi fidel destinelor predecesorilor tăi”, cu toate ca acest lucru iti provoaca neplaceri, daune si deseori boli.
De exemplu, când o “pionieră” decide să aibă o relație satisfacatoare, pozitiva, plina de iubire, ea se simte vinovată pentru că se bucură de aceasta și ajunge să se autosaboteze pentru a nu fi diferita de toate acele femei din clanul familial care au precedat-o, au suferit si nu au cunoscut fericirea.
În cele din urmă, această dizarmonie o va duce direct la tristete si nefericire dar, în suferința ei, rămâne loială familiei sale.
Acest sentiment de “inocență” ne face să credem că ne-am câștigat dreptul de a aparține grupului nostru de origine si ca doar asa vom putea apartine neamului.
Pe de altă parte, când alegem să urmăm „conștiința rea” dupa cum a numit-o Hellinger, ne confruntăm cu “sentimentul de vinovăție”, cu toate ca suntem constienti si știm bine că succesul in viata, implinirea propriilor dorințele și fericirea personala trebuie să fie prioritatea noastră absolută.
A fi pionier nu este o alegere rațională, ci ceva profund și automat. Este o parte sacră a existenței noastre și este înscrisă în esența fiecărui suflet, prezentă în fiecare celulă a noastră.
Gândește-te la un arbore genealogic cu sapte generații de profesori universitari, iar al optulea descendent este un sofer, sau o generatie de medici iar ultimul se face muzician, sau pictor, sau actor.
Acest muzician, artist, sofer, agricultor care rupe traditia familiala se va simți nepotrivit, crezând că nu are pe nimeni caruia sa-i semene în familie. Si de aici multe probleme care vor da nastere la urmari neplacute in viata urmasilor arborelui nostru genealogic.
